Bucureștiul sau Clujul – Firea sau Boc

Acoperită de hărmălaia toxică indusă de vuvuzelele mediatice pe marginea reclădirii arhitecturii „statului de drept”, nu e greu să observăm o nouă ciocnire. De altă magnitudine. (Se mișcă Țara, nu doar din cauza cutremurului, dar și din motive pozitive.)

Între administrațiile Bucureștiului și Clujului se desfășoară o confruntare. Nu de campionat, ci de cheltuire a banului public. Păcat doar că arbitrul nu poate folosi fluierul decât din patru în patru ani. Și nici măcar atunci, definitiv. În acest caz, se confruntă două filozofii de guvernanță locală. Stânga și dreapta. Cu consecințe care exced ciclurile electorale.

Dacă până acum, exista o cooperare internă a județelor pentru a realiza în comun potul, taxa de intrare în parteneriat cu UE, acum, a apărut o alta care, din păcate, taie o crevasă între Vest și restul țării; între marile orașe din Vest și orașele baronizate ale sud-estului. Ardelenii (plus bănățeni). Clujul, Oradea, Aradul și Timișoara s-au întovărășit în vederea accesării mai rapide a fondurilor europene. O alianță care nu doar sfidează centrul, dar și ocolește guvernul impotent în căpătarea banilor ce ne revin de la UE. O fi bine, o fi rău? Sau trăim realitatea descentralizării administrative – faza pe provincii – de care vorbim… discuții de zeci de ani?!

În sfârșit. până una-alta, există în Liga marilor orașe românești e o întrecere care se cere urmărită cu maximă atenție. Ea scoate la suprafață o tendință așteptată de mult timp. Nevoia unei mase critice la nivelul administrațiilor locale privind responsabilitatea cheltuirii banului public. Nu doar lupta anticorupție, a cărei retorică ne-a asurzit, în care vinovații erau – normal – mânuitorii banului public, ci destinația prioritară a bugetului local. Că nu tot ce e legal, e și sănătos! Deseori, legalitatea e stearpă și cheltuitoare. Avem de-a face cu filozofia a două primării: Bucureștiul și Clujul. Respectiv a primarilor Gabrieia Firea și Emil Boc.

Cu cel mai mare buget, nu doar la nivelul orașelor țării, dar și în istoria ei, Primăria Generală a Municipiului București, sub comanda dnei Firea, se remarcă printr-o serie de donații caritabile care, deși legale – din moment ce nu sunt invalidate de către Consiliul General – sunt dedicate, probabil, potențialilor alegători de stânga. Faptul n-ar trebui să ne surprindă. Bucureștenii – câți au fost la vot – au încredințat pentru prima dată, capitala plus sectoarele sale, stângii pesediste. Potrivit practicii democratice, stânga ar trebui să dedice bugetul, cu prioritate, nevoilor celor defavorizați. Sejurul gratuit al pensionarilor în străinătate sau premierea cuplurilor longevive nu sunt cadouri suficiente. Nici cosmetizarea fantezistă a orașului în zilele cu roșu din calendar.

Orașul, până în centru, nu e doar murdar, e chiar jegos! S-o fi convins și primarul general în vizita sa pe bulevardul Magheru, în ajunul călătoriei în Japonia. Vitrinele magazinelor abandonate par niște găvane dintr-o poveste horror. Centrul s-o fi mutat în altă parte și dna Firea nu știa. Singurul vestigiu de care s-a împiedicat a fost un sex-shop. Pretext pentru defularea pudibonderiei.

Cutremurului devastator, care tot bate la ușă și doar un noroc dumnezeiesc îl întârzie, dna Firea îi opune o „companie de consolidare” încredințată unor mâini clientelare. Furnizoare și ea, probabil, de capital electoral.

Clujul e cu totul altfel. Și primarul. Și unul și altul au trecut prin experiențe negative. Orașul în care tricolorul era atașat, uneori în batjocură, oricum în căutare de pricină interetnică, chiar și pe coșurile de gunoi, arată curat, chiar cu lustru central-european. Un reper turistic din ce în ce mai frecventat. Emil Boc, e și el o revelație. Ani la rând probozit de adversarii săi politici, pentru atitudinea soft avută ca premier în timpul ultimei crize financiare, când i-a cedat lui Traian Băsescu rolul de cucuvaie veselă, este astăzi promotorul unor investiții de infrastructură excepționale! Unul dintre ele va excede mandatul/mandatele sale. În câteva zile, va lansa licitația pentru studiul de prefezabilitate al viitorului metrou de la Cluj-Napoca.

Transportul subteran va urma traseul pe care-l fac zilnic mulți clujeni între Florești și Apahida. Un proiect care va dura 10-15 ani și nu o momeală pentru o ipotetică continuitate electorală.

Viitorul politic al doamnei Firea pare definitivat. Mai ales după eșecul puciului. Pierzând șansa, ea e împinsă nu doar de adversarul său din partid, dar și de propria sa prestație de primar spre pierderea definitivă a Bucureștiului. În privința viitorului politic al domnului Emil Boc, nu știm nimic. Nimic din ce face ca primar nu trădează gânduri personale de mărire. Dar nu exclud că sunt unii care văd în el un bun candidat la președinție. Deși zarurile istoriei nu cad întotdeauna la fel, imitația e una din avatarurile ei. Adică după un președinte de Sibiu, un președinte dintr-un oraș mai aproape de Bruxelles? Doar Dumnezeu știe!